Părintele arhimandrit Felix Dubneac s-a născut la 29 iunie 1912 în comuna Voloave, judeţul Soroca în familia lui David şi a Ştefaniei Dubneac, primind la botez numele de Petre. A urmat şcoala primară în comuna natală. Între 1927 şi 1931 studiază la Şcoala de Cântăreţi bisericeşti de la mănăstirea Dobruşa din judeţul Soroca, iar între 1935 şi 1943 — la Seminarul Teologic monahal de la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti.
În perioada 1944 – 1953 îşi completează în Bucureşti studiile de nivel universitar: Facultatea de Teologie (4 ani), Academia de Arte Frumoase (5 ani), Facultatea de Litere şi Filozofie (5 ani), Şcoala Superioară de Pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. În 1924, la vârsta de 12 ani, intră în viaţa mănăstirească la schitul Rughi (Rudi) din judeţul Soroca. Între 1933 şi 1934 îşi satisface serviciul militar în termen în regimentul 39 infanterie staţionat la Floreşti, judeţul Soroca. Este călugărit în anul 1938 la mănăstirea “Sfânta Ana” de la Rohia, judeţul Someş (azi judeţul Maramureş), iar în 1939 este hirotonit întru diacon în Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca de către episcopul Nicolae Colan. În 1954 este hirotonit preot la mănăstirea Antim din Bucureşti, iar ]n 1964 este hirotesit protosinghel în Catedrala patriarhală din Bucureşti de către Episcopul vicar patriarhal Antim Nica, basarabean de origine, fost Episcop de Ismail şi Cetatea Albă. În 1972 este hirotesit, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în rangul de
Protosinghel Teofan Mătăsaru, monahul Felix Dubneac, cu ocazia călugariei şi Ieromonahul Nifon Matei - 1938
arhimandrit de către Arhiepiscopul Victorin Ursache al Americii şi Canadei în biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din oraşul Edmonton, statul Alaberta, Canada. A făcut parte din grupul “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim din Bucureşti, grup care reunea trăitori autentici ai vieţii creştine şi intelectuali români de marcă. A fost condamnat la 16 ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 din Codul penal al României. Sentinţa a fost dată la 8 noiembrie 1958 de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară şi menţinută la 21 ianuarie 1959 de Tribunalul Suprem – Colegiul Miltar al României. Din lotul celor condamnaţi au mai făcut parte: Alexandru Teodorescu (poetul şi ziaristul Sandu Tudor, ulterior părintele ieroschimonah Daniel, stareţul schitului Rarău), Alexandru Făgeţeanu (ulterior monahul Adrian), Ghiuş Vasile Benedict (arhimandritul Benedict Giuş a fost ales episcope de Hotin în 1943, dar alegerea sa a fost invalidată de Mihai Antonescu), Roman Braga (arhimandrit basarabean stabilit în Statele Unite ale Americii), părintele prof. univ. Dumitru Stăniloae, părintele Arsenie Papacioc, Serghie Sofian Boghiu (arhimandritul basarabean Sofian Boghiu), savantul şi scriitorul Alexandru Mironescu şi fiul său Şerban (student), Gheorghe Văsâi, Şerban Mironescu, Nicolae Rădulescu şi Emanoil Mihăilescu. În perioada 13 iunie 1958 şi iulie 1964 a executat 6 ani de închisoare. Ca diacon şi ca preot a slujit la mănăstirea Antim şi la Catedrala patriarhală din Bucureşti până în anul 1967, când este transferat ca preot şi pictor autorizat la Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Canada şi Statele Unite ale Americii cu reşedinţa la Detroit, statul Michigan, SUA. Aici funcţionează 15 ani ca secretar eparhial. La 20 iulie 1994, în vârstă de 82 de ani, se retrage la mănăstirea românească “Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, statul Michigan, unde este preot-duhovnic. În România a executat, împreună cu un alt basarabean, arhimandritul Sofian Boghiu, pictura în frescă în mai multe lăcaşuri ortodoxe: biserica mare a mănăstirii Antim din Bucureşti, biserica din suburbia bucureşteană Dămăroae, biserica Negru Vodă din Câmpulung
Muscel, biserica din Pipirig, judeşul Neamţ, biserica mare a mănăstirii Saon din judeţul Tulcea, paraclisul mănăstirii Ghighiu de lângă Ploieşti, judeţul Prahova. A pictat, singur, biserica din comuna Cojasca, judeţul Prahova. În America de Nord a pictat: catapeteasma şi compoziţiile iconografice din interiorul Catedralei ortodoxe române “Sfântul Gheorghe” din Windsor, statul Ontario, Canada (1970-1972); catapeteasma Catedralei ortodoxe române “Buna Vestire” din Cleveland, statul Ohio, SUA (1973); iconostasul bisericii ortodoxe române “Sfânta }nviere” din Holywood, statul Florida, SUA (1968-1969); interiorul altarului şi catapeteasma Catedralei ortodoxe române “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Edmonton, statul Alberta, SUA (1975-1976); catapeteasma bisericii ortodoxe române “Sfânta Treime” din Troy, statul Michigan, SUA (1980-1981). A mai pictat, în 1978, în interiorul Camerei Române de la Wayne State University, Detroit, statul Michigan, SUA, o frescă monumentală înfăţişând devenirea istorică a poporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic, precum şi alte şapte tablouri reprezentând cetăţi medievale şi voievozi români. Ca pictor, a întreprins călătorii de documentare în Anglia, Franţa, Austria, Elveţia, Siria, Grecia, Turcia şi Egipt. A colaborat, pe parcursul a 11 ani, la revista de limbă română “Gândire şi Artă“ din Statele Unite ale Americii. Părintele Arhimandrit Felix Dubneac a trecut la Domnul în ziua de Crăciun, 25 Decembrie 2008, într-un aşezământ rezervat îngrijirii bătrânilor nu departe de Detroit, Michigan, SUA. Îşi doarmne somnul de veci în cimitirul “Sfânta Maria” de la Vatra Românească, Grass Lake, Michigan.
Chip de Călugăr
Pr. Anton Frunza
 | Pe Pãrintele Felix Dubneac l-am cunoscut din scrierile sale imediat dupã 1989. Aveam sã-l cunosc fizic în 1997, la Vatra, cu prilejul hirotoniei mele întru preot. Prima liturghie ca preot am sãvârsit-o la Mânãstirea ``Adormirea Maicii Domnului`` din Rives Junction, Michigan având co-slujitori pe pãrintele meu trupesc Preotul Anton Frunzã si pe Prea Cuviosul Pãrinte Arhimandrit Felix Dubneac, în vreme ce Pãrintele Arhimandrit Roman Braga a asistat în altar. Îmi rãsunã si acum în minte îndemnurile pline de blândete ale Pãrintelui Felix: ``Asa Pãrinte, sã slujesti calm, gândeste-te cã fiecare Liturghie e prima pe care o sãvârsesti, sã nu intervinã rutina...`` |
Aveam sã-l reîntâlnesc pe Pãrintele Felix doi ani mai târziu, odatã cu mutarea familiei mele în Michigan. Acelasi Pãrinte sfãtos, rãbdãtor, parcã neschimbat. Totusi era o schimbare: nu mai putea sluji de unul singur Slujba Liturghiei. În cele câteva prilejuri în care am slujit la Mânãstire, aveam sã-l gãsesc însã de fiecare datã înainte de începerea slujbei, la priveghere si rugãciune în altar. Am aflat mai apoi (desi Pãrintele rareori vorbeste despre aceasta) cã fãcuse parte din celebrul grup ``Rugul aprins`` de la mânãstirea Antim alãturi de alti mari duhovnici si dascãli de teologie ortodoxã româneascã. Pentru crima de a se fi rugat si de a fi participat într-o miscare de înnoire spiritualã, a petrecut sase ani în închisorile comuniste. Dupã aproape douãzeci de ani în care a slujit ca Secretar Eparhial în Arhiepiscopia Românã Ortodoxã pentru America si Canada, s-a regãsit cu unul dintre tovarãsii sãi de la ``Rugul aprins`` si din temnitele comuniste, Pãrintele Roman Braga, la Mânãstirea ``Adormirea Maicii Domnului`` unde s-a retras din anul 1994. Pãrintele Arhimandrit s-a remarcat si ca iconograf. Multe biserici din Statele Unite si Canada sunt pictate de Prea Cuviosia Sa. Poate cea mai de seamã realizare a sa în domeniul picturii rãmâne Marea Frescã a Istoriei României în Camera Românã de la Wayne State University din Detroit (1978). În ultimul an a înfrumusetat cu picturile sale biserica Mânãstirii ``Înãltarea Domnului`` din Detroit. Desi aflat la vârsta patriarhilor, Pãrintele Felix a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o gândire pãtrunzãtoare care nu i-a slãbit în ciuda trecerii anilor; mai mereu are câte un articol pentru Solia.
L-am descoperit însã pe cãlugãrul Felix Dubneac, în urmã cu doi ani pe vremea când lucram ca secretar la Cancelaria Episcopiei. Pãrintele Arhimandrit adresase o scrisoare Înalt Prea Sfintitului prin care cerea lãmurirea situatiei transferului sãu din cealaltã Arhiepiscopie Românã. Solicita aceasta dupã o asteptare de sase ani de zile!, nu pentru cã nu l-ar fi interesat, ci pentru ca n-a vrut sã-l tulbure pe Vlãdicul cu situatia sa ... Înalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Nathaniel a afirmat atunci cã rareori i-a fost dat sã vadã o asemenea pildã de rãbdare. Putini stiu cã Pãrintele Arhimandrit Felix este unul dintre donatorii de seamã ai Episcopiei noastre. E suficient însã sã rãsfoiesti paginile Soliei pentru a vedea numele Pãrintelui Felix în rândurile celor care-si dovedesc dragostea fatã de aproapele prin fapte. Din putinul pensiei sale de cãlugãr pune deoparte pentru lucrarea caritabilã. Am rãmas surprins când casierul Parohiei ``Buna Vestire`` din Grand Rapids, mi-a spus cã unul dintre cei mai importanti donatori cu ocazia punerii pietrei de temelie la biserica pe care o pãstoresc este Pãrintele Felix Dubneac.
Recent, în chiar Sâmbãta Congresului, de sãrbãtoarea Sf. Apostoli Petru si Pavel, Pãrintele Arhimandrit Felix Dubneac a împlinit venerabila vârstã de 90 de ani. Si pentru cã un asemenea popas aniversar nu se întâmplã în fiecare zi, a fost onorat de cãtre întreg plenul Congresului care i-a cântat ``Multi ani trãiascã!`` . Atunci când fratii clerici si-au exprimat uimirea pentru longevitatea Pãrintilor Arhimandriti Felix Dubneac si Roman Braga, pãrintele Roman a rãspuns cu umoru-i caracteristic: ``ne dã Dumnezeu înapoi anii pe care i-am petrecut dincolo....`` , referindu-se la anii petrecuti în temnitele comuniste.
Si e suficient sã vezi cum îi cautã oamenii pe Pãrinti Felix si Roman pentru a se spovedi, pentru a realiza cã te afli în prezenta a doi dintre marii duhovnici români.
Rãbdarea, bunãtatea, generozitatea, ascultarea, înfrânarea, sãrãcia, viata de rugãciune si de privatiuni alcãtuiesc chipul unui cãlugãr. Acesta este chipul Pãrintelui Arhimandrit Felix Dubneac.
Preluat din “Solia”, August 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu